vineri, 18 noiembrie 2011

A venit un lup din crâng...

A venit un lup din crâng
Şi umbla prin sat să fure
Şi să ducă în pădure
Pe copiii care plâng.
Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu c-o nuia:
“Lup flămând cu trei cojoace
Hai la maica să te joace!”
Eu chemam pe lup încoace,
El fugea-ncotro vedea!

Şi-a venit un om sărac
Şi-ntreba pe la vecine:
“Poartă-se copiii bine?
Dacă nu, să-i vâr în sac!”
Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu şi i-am spus:
“Puiul meu e bun şi tace.
Nu ţi-l dau şi du-te-n pace!
Eşti sărac, dar n-am ce-ţi face!
Du-te, du-te!” Şi s-a dus...

Şi-a venit un negustor,
Plin de bani, cu vâlvă mare!
Cumpăra copii pe care
Nu-i iubeşte mama lor.
Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit, şi l-am certat:
“N-ai nici tu, nici împăratul
Bani să-mi cumpere băiatul!
Pleacă-n sat, că-i mare satul!
Pleacă, pleacă!” Şi-a plecat...

"Cântec", de George Coşbuc (1896, volumul "Fire de tort")

...apropo de spaime :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu