vineri, 21 octombrie 2011

Ultimul dar...

Toate lucrurile primite de la părinţi ne sunt foarte dragi, indiferent la ce vârstă suntem atunci când le primim. Ferice de cei care primesc astfel de daruri când sunt adulţi şi au încă părinţii alături de ei....
Eram în clasa întâi, cu uniforma  cu şorţulet,  din material supraelastic (oribil, oribil, oribil şi iar oribil....!!!) care era agăţată toată în băncile ce erau ca vai de ele....  Şi atunci tatăl meu mi-a dăruit un set MINUNAT, pix şi stilou. La acea vreme existau numai stilourile acelea chinezeşti cu cerneală (culori închise, vişiniu, negru, petrol...), bune de altfel (am avut unul până la facultate). Dar cel dăruit de tatăl meu nu era ca toate acele stilouri, cum aveau majoritatea copiilor, era ALTFEL. Era argintiu, şi el, şi pixul  ( îmi aduc aminte perfect cum erau, parca le văd acum în fata ochilor...) şi eram tare fericită că sunt ale mele...
A fost ultimul dar pe care mi l-a făcut tatăl meu...


Mihaela


In the first grade, at 7 years, in school, when the uniform was made out of synthetic materials (horible, horible, horible...), my father gave me a present. A pen and a ball point pen, different from all the others that all the children had. Mine was different, it was silver, and I remember it perfectly how happy I was when I received it.
It was the last present that my father made...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu